HomeHome
DruckenImprimă
BookmarkBookmark
EmpfehlenRecomandă
RomânăEnglishMagyar

Sănătate

Tosa Inu este un campion al sanatatii in adevaratul sens la cuvantului. Aceasta rasa de caini impunatori, destinati luptelor, a beneficiat de o selectie extrem de riguroasa. Este adevarat, dat fiind faptul ca la formarea rasei Tosa Inu au contribuit cu fond genetic semnificativ alte cel putin 10 rase, exemplarele etaleaza o gama destul de neuniforma de caracteristici fizice, dar numitorul comun este robustetea si rezistenta la boli.

In fond, este absolut normal sa fie asa, intrucat in Japonia proprietarii acestor caini se implica foarte mult in cresterea lor, stabilesc o relatie profunda de atasament si cheltuiesc serios cu cresterea corecta si programele de antrenament. La randul lor, acesti caini odata adusi la o valoare sportiva inalta reprezinta o investitie de prim rang pentru stapanii lor. In acest context este de neacceptat tratarea superficiala a unor riscuri de ordin medical ori ignorarea perpetuarii unor mosteniri genetice defectuoase. Prin acest proces complex si bine motivat, cainii rasei Tosa Inu (exemplarele de rasa pura, evident) au ajuns sa reprezinte modele de sanatate canina. Ca orice rasa, insa, si acesti caini prezinta anumite sensibilitati, bolile cele mai frecvente raportate la exemplarele de Tosa Inu fiind: displaziile, torsiunea/dilatatia gastrica, unele afectiuni oculare si maladii de natura cardiaca.
  • Displazia de sold – reprezinta una dintre cele mai frecvente probleme de sanatate in cadrul rasei Tosa Inu analizand totalul afectiunilor cu incidenta asupra acestor caini. Displazia de sold este o boala ce se manifesta cu o frecventa destul de mare la rasele de caini de talie mare, iar predilectia pentru miscare, efort fizic si exercitii dovedita de cainii Tosa Inu – mai ales cei destinati competitiilor – expune aceste animale intr-o masura mai mare. Este foarte important ca, inainte de a decide sa incepeti cu acest caine unele exercitii de dresaj sportiv sa va prezentati la un medic veterinar pentru o analiza amanuntita a starii articulatiilor. Aceasta este o problema scheletala, care se manifesta ca o dezvoltare anormala a articulatiei soldului, caz in care capul femurului nu se fixeaza corect in alveola pelviana. Capul femurului creste anormal si ajunge sa erodeze cartilajul incheieturii ducand la dureri intense si dificultati de mers la picioarele din spate. Malformatiile articulatiei soldului duc, in timp, la aparitia si dezvoltarea artritei si poliartritei.

  • Displazia de cot – reprezinta una dintre cauzele cele mai frecvente de schiopatura a membrelor anterioare. Semnele clinice apar la varsta de 4-6 luni si au un caracter sporadic. Schiopatura este mai evidenta la trap. In cazul displaziei unilaterale se poate observa o deviere laterala a bratului. Alte semne pot fi: durerea la palpare, umflarea cotului si atrofia musculaturii antebratului. In timp, pe masura ce se instaleaza artroza, semnele clinice se agraveaza. Prin displazia de cot se intelege un complex patologic ce intereseaza articulatia humero-radio-ulnara, care evolueaza in artroza precoce. Osteocondroza este cauza cea mai probabila pentru determinarea displaziei de cot. Tesutul cartilaginos precursor nu evolueaza in maniera normala in tesut osos, concomitent cu dezvoltarea unor probleme de nutritie a cartilajului de crestere. Foarte adesea dieta prea bogata in calorii si proteine sau excesul de calciu/vitamina D pot complica situatia. Multi proprietari fac greseala hranirii in exces in speranta ca exemplarele lor sa atinga cote fizice impresionante. Este o problema de orgoliu absolut nejustificat, intrucat acesti caini oricum sunt musculari si solizi. Exagerarile nu fac decat sa declanseze probleme serioase, suferinta reala fiind resimtita de caini.

  • Cardiomiopatie – este o afectiune cu un impact mai mare asupra raselor de caini de talie mare. Desi victima predilecta in cazurile de cardiomiopatie este rasa de caini Doberman (despre care se crede ca prezinta o predispozitie genetica la cardiomiopatie), si cainii de rasa Tosa Inu ii cad uneori victima. Masculii sunt mai des afectati de aceasta boala, perioada de risc maxim plasandu-se in intervalul de varsta 4-6 ani. Boala poate evolua o lunga perioada fara a trada simptome vizibile. Semnele clinice apar brusc si se manifesta sub forma insuficientei cardiace minore, probleme de respiratie, tuse, usoare convulsii in urma efortului, scaderea rezistentei la efort, abdomen umflat, pierderea apetitului si scaderea in greutate.

  • Substenoza aortica – reprezinta o ingustare a canalului dintre ventriculul stang si artera principala, aorta. Cauza principala a bolii in cadrul oricarei rase de caini se preconizeaza a fi mostenirea genetica. Sunt cateva rase de caini cu o predispozitie peste medie pentru substenoza aortica, dar nu este cazul puternicilor caini Tosa Inu, care o dezvolta destul de rar. Simptomele declansarii bolii sunt mai putin vizibile, de aceea controalele periodice au un rol foarte important. Cainii pot evolua firesc si fara probleme evidente, intr-o aparenta stare normala de sanatate, decesul intervenind brusc (moarte subita). Uneori, un suflu (murmur) sistolic poate trada predispozitia pentru boala, iar semne clinice sugestive pot fi considerate si lipsa rezistentei la efort si lesinurile subite. Cainii diagnosticati cu forma usoara a bolii au o speranta de viata normala, in conditiile in care vor evita efortul fizic intens si prelungit.

  • Dilatarea volvulului gastric (torsiunea, dilatatia gastrica) – este o afectiune cauzata de rasucirea stomacului pe axa longitudinala, ce rezulta intr-o acumulare foarte rapida de gaze intestinale, umflarea abdomenului, crampe si dureri foarte intense. Cel mai des boala este semnalata in cadrul acelor rase de caini care prezinta un piept adanc. In acest segment se poate incadra si rasa de caini Tosa Inu, avand in vedere conformatia fizica standard. Ca o masura de prevedere de baza, este bine ca in carnetul de sanatate sa aveti notat numarul de telefon al unui cabinet veterinar care ofera servicii in regim de urgenta, non-stop. In cazul declansarii unei crize (acestea pot interveni total pe neasteptate, lasandu-va prea putin timp de reactie), interventia rapida, precisa si eficienta a unui medic veterinar reprezinta singura sansa pentru animal.

  • Cataracta – se refera la acel fenomen de opacizare sau pierdere a transparentei lentilei ochiului, urmat, in timp, de orbire. Boala se poate limita la o zona restransa a cristalinului sau este posibil sa afecteze structuri intregi ale ochiului. Una din implicatiile bolii este dezvoltarea atrofiei progresiva a retinei (PRA) sau a glaucomului. La caini de rasa Tosa Inu se constata o incidenta mai mare a cataractei juvenile – boala care se instaleaza la cainii tineri cu varsta de pana la 4 ani.

  • Distrofia corneei – o afectiune oculara care beneficiaza de cateva denumiri relative, cum ar fi: ulcer al corneei, distrofia endoteliului cornean, eroziune epiteliala. Reprezinta o anomalie ereditara care afecteaza straturile corneei la ambii ochi, provoaca ulcere si eroziuni dureroase in cornee. Desi nu ca o regula obligatorie, cel mai adesea afecteaza calitatea vederii, iar edemul care se dezvolta poate determina culoarea albastra a ochiului. Semne clinice: aparitia unor zone gri pe suprafata corneei unuia sau ambilor ochi, disconfort manifestat prin frecarea ochilor de diferite materiale ori cu labele, lacrimare abundenta si continua. Tratamentul consta in medicatie corespunzatoare, iar in cazurile mai complexe o alternativa este reprezentata de tratamentul chirurgical.

  • Ectropionul - reprezinta rasfrangerea spre exterior a pleoapei inferioare, fapt ce lasa ochiul expus. Se caracterizeaza prin scaderea tonusului muschilor delicati care tin pleoapa lipita de ochi.

  • Entropionul - reprezinta rasucirea spre interior a marginii libere a pleoapelor, in spre globul ocular. Acesta este o afectiune oculara frecventa si poate fi prezenta la scurt timp dupa nastere sau dobandita mai tarziu in viata. Cel mai frecvent sunt afectate pleoapele inferioare.